in dimineata asta, nu

camera mea e vraiste, nu am facut mai nimic din tot ce trebuia sa fac. trebuie sa plec la iarmaroc sa muncesc si avem pelcare oe a8. eu m-am trezit la 6 ca sa am timp sa ma pieptan. e dezordine aici si totul parca balteste de nepasarea mea. fierbe niste apa pe foc, zac niste haine pe sarma, se tolanesc niste focare de infectie pe vasele din chiuveta si eu nu stiu ce sa fac mai intai asa ca am decis sa scriu astazi, acum, in criza mea de timp, un post fara diacritice, despre cum imi petrec eu o dimineata mai agitata.

si tot nu stiu incotro sa o apuc. azi trebuia sa fi facut deja un mic portofoliu ca sa trimit un mail numai ca habar nu am avut cum sa ma pun intr-o lumina buna asta pentru ca atunci cand e vorba despre mine, numai de launa NU.

si trebuie sa merg sa-mi fac un dus, si sa-mi pun in ordine gandurile, sa gandesc pozitiv si sa imi fac tot felul de scenarii fericite in legatura cu weekendul asta lung, anevoios dar tineresc in care m-am bagat u capul inainte asa cum imi place mie, sa nu rationez decat cand raman cu buza unflata. si sunt mult prea multe lucuri de facut intr-un timp foarte scurt.

 o sa ma folosesc cu ocazia asta de cel mai mare talent al meu, de a schimba subiectul si de a gasi o situatie favorabila sa arat lumii ce imi place mie. asa ca il recomand pe bobby mc ferrin, tipul ala despre care nu stim ce alte melodii a scos, nici nu prea suntem curiosi sa ascultam altceva pentru ca e destul cliseul ultimelor 2, 3 decenii.

in continuare nu stiu cu ce o sa incep insa asta nu are nici cea mai mica importanta. ma voi descurca, in asta consta creativitatea mea cand e vorba de o situatie de criza (si cand zic asta ma gandesc la doamna Coman).

sa facem din rahat, bici. asta e regula principala. si o facem, ne descurcam, ne bucuram, nu ne plafonam, ne fericim, ne imprietenim, ne hranim cu fiecare om, ramanem curati, ne cumparam adidasi super, si haine super, ne aratam identitatea si facem hipodrom cu caii de la sah daca e nevoie.

orice daca e nevoie.

astazi nici nu vreau sa imi citesc postul.

salut, wish me luck!

Published in: on 21 May 2010 at 5:46 am  Comments (1)  

Observaţii bucureştene.

Ce este spiritul de observaţie?
Spiritul de observaţie e atunci când te muţi din provincie în capitală numai că tu nu ştii multe lucururi despre capitală şi tu crezi că e aşa un loc unde umblă câinii cu Twistere în coadă şi toată lumea e pozitivă şi ai ce să înveţi de la toţi şi e bine că ştii undeva tare unde poţi să mănânci şi mai ştii de unde să-ti iei adidasi d-ăia de nu mai are nimeni la tine în oraş şi poţi să impresionezi pe toată lumea şi să te întrebe bunicile prietenilor tăi şi să spui că te-ai adaptat dar e încă greu cu mâncarea că mama ta nu îţi trimite mereu destulă…
Pai reala mea poveste avea întaietate pe lângă pălăvrăgeala asta tâmpită numai că a fost nevoie ca acest post, adică acest subiect dezbătut deja de 2 ori, să se fi sters şi să mă fi făcut să urlu de oftică ca să fie nevoie să mă descarc aşa. M-am oprit pentru că nu vreau să supăr pe nimeni.
Povestea mea e simpla. Am fost expulzata aici în Oraşul Desfrâului. Prima oară m-a adus barza şi apoi m-a adus cauza… astept efectul.
Fără mama, fără bunica, fără matuşa, fără patul meu, fără mascul, fără cărti, făra televizor, fără curaj, fără fără… Nu prea ştiam pe ce lume trăiesc în prima zi de facultate, atunci a apărut Roberta şi cursul vieţii mele cu siguranţă a deviat considerabil.
De-a lungul şederii mele în Bucureşti simţurile mele s-au ascuţit cum ar zice americanul: ochii bulbucaţi- pentru funcţiile „fugi, n-ai bilet”, „ridică-te, pensionar”, „atenţie la geantă”, „atenţie la buzunare”,mirosul şi auzul puternic pentru atunci când cineva pute sau te comentează. Majoritatea funcţiilor ăstora le-am dezvoltat în autobuz însă au fost foarte folositoare pe tot parcursul şederii mele aici, ba mai mult au dezvoltat în mine o sămânţă de scepticism cu aroma de precauţie.
Dintre toate opţiunile pe care mi le-a oferit pană acum Oraşul Desfrâului, le-am ales pe cele care să-mi convină şi mie şi mamei : mănânc ce imi dă ea, nu am voie prea des la fast food, nu pierd multe nopţi, merg din când în când la facultate, citesc, observ, fotografiez, ies în parc, mă plimb cu bici, îmi fac prieteni, îmi fac cunostiinţe, gătesc mai mult, gătesc mai bine, gătesc pe gustul cui nu are ce să manânce şi vine la mine, mă ocup de mine, încerc să mă cunosc, nu beau alcool, sunt solidara!
Care e legatura cu spiritul de observatie?
Păi am făcut demersuri serioase în a fi observator de artă urbană şi asta m-a dus în pragul unei evoluţii extraordinare într-o forma imposibil de înlocuit. Mă amuză în fiecare zi Bucureştiul cu unghierele lui nemaipomenit de pline de semnificaţii.
Concluzia:
Am să încep să scriu!

Published in: on 19 May 2010 at 8:43 am  Leave a Comment  

Buffalaxed!

La solicitarea unui bun prieten am urmărit pe youtube, filmulețele buffalax. Astea sunt filmulețe indiene, sau de altă origine, traduse exact asa cum se aud. Distracție garantată pentru o zi în care nu vrei să faci nimic și nu ai nici la ce te uita pe net. Acum, înainte să scriu post-ul, am căutat filmulețele ca să mă amuz împreună cu Clara . Și am dat de ceva ce nu ma așteptam. Știm cu toții ce succes au avut trupele noastre de rahat precum Cheeky Girls sau chiar O-Zone, sper exemplu O-Zone a fost reprodus chiar de  Bloodhound Gang adica ei nu sunt așa oricum. Numai că veți vedea în cele ce urmează, marea legatură O-Zone cu buffalaxed…

Ia vezi!

Published in: on 18 May 2010 at 2:04 am  Comments (2)  
Tags: , , ,

Despre Wateraid!

Cam ce trebuie să faceți. Să dați click pe ăsta.
De ce?

  • Pentru că e bun
  • Pentru că te atinge
  • Pentru că e bine sa-ți pui întrebarea dacă nu ai făcut-o până acum

Vizionare plăcută!

Published in: on 18 May 2010 at 1:31 am  Leave a Comment  
Tags:

Apropo de Pitești!

Una dintre poruncile date de la Dumnezeul zileor noastre e să nu ne încredem în pirande care vor să ne ghicească.

Să vă povestesc cam cum merge mafia în autogara din Pitești.

Circumstanțe: În autogara din Pitești pentru a lua microbuzul spre Nucșoara.

Personaje: Două tipe cât de cât spălate, așezate în văzul lumii lângă o gașcă de ghicitoare profesioniste.

Firul epic:

  • Păi mai întâi vine una mai bătrână și cere o țigară
  • Îi dai din politețe și începe să ți se spună cât ești de drăguță și dacă nu ai vrea să îți afli viitorul
  • Te scuzi frumos și vine și-ți agresează prietena până când ea acceptă porcăria
  • Chiar dacă tu esti cerebral și știi cât de greu e să scapi de o meduză colorată, e de ajuns ca prietena cu pricina să nu fie!
  • Rămâi imparțial la ghicelile meduzei convingătoare și întorcând capul constați că prietena ta dispare.
  • PANICĂ!
  • O suni!
  • Nu răspunde!
  • Insiști!
  • Vine de după colț, te isterizezi și o convingi să plecați
  • E și aici începe intriga.
  • Voi plecați, ele vin după voi, microbuzul în care trebuie să vă urcați voi nu pleacă decât peste o ora și nici măcar nu e în autogară.
  • Dupa care timp de o oră stați ascunse după fiecare microbuz din autogară

O alta parte interesantă a poveștii noastre e că nu numai noi trăiam teroarea, ci toata lumea din autogară venea și ne întreba dacă am pațit ceva, dacă ne-au luat banii, ne povesteau cum procedează, care le e tactica și ținta.

Morala: Niciodată nu te aseza lângă ele. Stai cât mai departe, poartă-te natural, ignoră, refuză. În plus, de ce ai vrea să îți afli viitorul? Poate să fie greu după. Și fă în așa fel încât să-ți iei permis dacă ai posibilități pentru că în autogară se poate întâmpla absolut orice.

Published in: on 17 May 2010 at 11:43 pm  Comments (3)  
Tags: , , , , ,

Marfă!

Artă urbana peste tot în capitala.

Nu vom știi însă niciodată despre ce marfă era vorba, asta pentru că și cfr-ul din Pitești se confruntă cu o interptetare asemănătoare!

Concluzia: nu știi niciodată dacă e pe bune.

Published in: on 17 May 2010 at 8:29 pm  Comments (3)  
Tags: , ,

Despre 1 mai în Vama Veche

Cel mai frumos sentiment pe care poţi să îl ai joi spre vineri, 29 spre 30, în jurul orei 01:30 atunci când stai înghesuit într-un Renault Gâsca şi se vede un mic deal care dezvăluie Paradisul Desfrâului-Vama Veche. Pentru cunoscători, acela este momentul câ afli că ai ajuns exact unde trebuia; atunci realizezi că ai ajuns “la prima pe stânga”.

Vama Veche e locul unde mergi să scoţi ce-i mai mizerabil din tine şi arunci pe plajă.

Vama Veche e locul în care nimeni nu reproşează nimic nimănui.

Vama Veche e locul unde toată lumea are treabă cu toată lumea şi nimeni nu are treabă cu nimeni!

Au fost cele mai frumoase patru zile departe de lumea dezlănţuită. Vreau să mă căsătoresc cu un pescar şi să mă mut pe plaja, în cort, să îndur frigul şi să mă iubesc cu marea, pescarul să moară înghiţit de valuri şi eu să plec cu barca pâna în Mallorca şi să mă apuc să îmi scriu memoriile apoi să mor subit la ultimul cuvânt.

Asta a fost o paranteză. Vama are sufletul ei, doar al ei, pe care nu-l poate întelege nimeni pâna nu ajunge acolo. Începând cu toate shaormeriile personalizate, continuând cu terasele curăţele pentru bătrânei şi terasele jegoase pentru tinerei, avansând spre corturile care ascund nopţi de amor, aer stătut, alcool şi frig al dracului, şi păşind pe nisipul grunjos spre marea cu miros de sulf… Vama e ca o minune.

Dacă stai seara la foc şi asculţi trecatorii, care de care mai beat, mai treaz, mai fericit, ai să înţelegi că acolo e cu singuranţa locul tuturor ciudaților. Iată câteva dintre maxime:

“Frateee, focul ăsta chiar arde!”

“În viaţa asta, oricine trebuie să facă politică.”

“Î: Când pleci?  R: Când se termină! (râs isteric)”

Astea sunt cele mai cuminţi. Muzica parcă se juca cu tine. Aceiaşi interpreţi se auzeau de la terase diferite. Când se lăsa seara, toti părăseau selectivitatea în cort şi plecau să se înghesuie în cluburi sau să socializeze în faţa buticurilor. Se înghesuiau inconştient şi le simţeai sudoarea chiar şi aşa în aer liber. Haos. Fiecare individ îşi vedea de ale lui; unii se băteau, alţii se îmbătau; alţii vindeau pietre; alţii vindeau pupici; alţii făceau foc; alţii dansau; făceau dragoste; dormeau; intrau în apă; făceau plajă; se băteau cu valurile; mâncau porumb fiert…

Ar fi trebuit să vorbesc despre ultima zi însă a fost mult, prea tristă pentru o idealistă ca mine aşa că o să las nostalgia asta pe altă dată.

În continuare, diverse curiozităţi ale Paradisului!

This slideshow requires JavaScript.

Published in: on 4 May 2010 at 11:35 pm  Comments (8)  
Tags: , ,

Primul meu post. Despre cum s-a născut criticul de ocazie.

Au trecut cam două săptămâni de când nu am mai avut contact cu lumea virtuală. Între timp am strâns nenumărate învăţăminte utile şi inutile din călătoriile mele prin viaţă. Am hotărât să scriu astăzi, într-o fereastră a tumultului vieţii mele şi am găsit de cuviinţă să încep cu adevărul. Blogul acesta s-a nascut în urma unei necesităţi absolute aşa că am decis să îi dau un nume întâmplător. Am deschis cartea pe care o citesc şi am început să pun degetul la întamplare printre file, nu mi-a reușit iniţial (am nimerit numai absurdităţi şi măgării) aşa că am apelat la fantasticele mele capacităţi de brainstorming cu un singur brain. Aşa s-a născut “Critic de ocazie”.

Intenţiile mele sunt foarte fine. Voi comenta  ce îmi place şi numai ce îmi place pentru că piaţa e saturată de cârcotaşi. Trebuie însă să recunosc că voi avea scăpări de comentarii răutacioase dar tot drăguţă rămân.

Salut!

P.S. O melodie draguţă!

Published in: on 4 May 2010 at 7:31 pm  Comments (2)  
Tags: , , ,

Stai să vii să vrei să vezi!

Ia vezi!

Published in: on 4 May 2010 at 12:25 pm  Comments (2)  
Tags:
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.